Nepotrivirea de caracter e expresia cea mai des folosita cand cineva incearca sa justifice in mod elegant o despartire sau un divort. Daca incepi cu aceasta locutiune si pui doua puncte, tot ce urmeaza dupa acel semn de punctuatie e relevant pentru motivul divortului, indiferent de gravitatea faptelor. Faptul ca partenerul sforaie poate parea la fel de grav ca faptul ca partenerul comitea un adulter. E tot o nepotrivire de caracter atat timp cat unuia nu ii sta in fire sa faca ce face celalalt.
NU NE POTRIVIM ! De cate ori nu am auzit aceasta expresie la cunoscutii nostrii, sau de cate ori nu am spus-o chiar noi insine. E cliseul majoritatii despartirilor. E cea mai buna scuza ce ne absolva de faptul ca am visat cu ochii deschisi si ca nu ne-am implicat destul in al intelege pe cel de langa noi, pentru ca mai apoi sa ii putem anticipa sau intelege actiunile. Adevarul e ca semnele sfarsitului se vad aproape de la bun inceput. Mai exact, vezi lucruri care nu iti plac si totusi le treci cu vederea, desi o voce ascunsa in tine numita constiinta iti spune ca va sosi momentul in care iti va fi greu sa tolerezi sau sa te obisnuiesti cu asa ceva. Te legi doar de lucrurile care ti se par frumoase, crezand ca tu esti capabil sa faci o relatie sa fie perfecta, si pe deasupra ca esti suficient de matur sa accepti si defectele celuilalt. E un sentiment incredibil acela de a vedea cum simple vorbe ale tale pot insemna atat de mult pentru celalalt, ii dau forta celui pe care il iubesti facandu-l sa vrea sa isi schimbe viata in bine, bine care pana la urma se revarsa in primul rand asupra ta si iti fac viata mai buna si mai implinita. Aceste senzatii sunt atat de puternice incat intiparesc memoriei o stare de bine, care te face ca atunci cand lucrurile nu mai merg de la sine sau se inrautatesc, sa continui relatia in speranta ca vei retrai acele emotii frumoase cand lucrurile se vor indrepta. Clipele de liniste si implinire sufleteasca de la inceputul relatiei nu iti dau voie sa iti judeci relatia. Cum ar fi sa incerci sa o imiti pe zeita Minerva care legata la ochi tine in mana o balanta, iar in balanta ta sa cantaresti aspectele bune si rele ale relatiei tale. Ai putea afla astfel singur si repede calificativul si perspectiva a ceea tu pana acum numeai iubire. Dar nu, inca nu poti face asta, esti obisnuit sa faci analizele doar la sfarsit. Nici nu iti trece prin minte sa fii obiectiv cu relatia ta, sa ii analizezi parcursul pentru ca mai apoi sa ii preconizezi consecintele si eventual sa nu iti faci mai mult rau decat e necesar pentru a putea desavarsi o adevarata poveste de iubire. Poate parea ciudat sa accepti ca si raul intr-o iubire e un element important. Eu as spune ca e chiar vital pentru ca le demonstreaza celor care se incumeta sa iubeasca de ce sunt in stare ei si partenerii lor.
Aceasta notiune aparent abstracta, iubirea, dragostea, amorul, casna, pe care evident ca nu o putem atinge la modul material, o simtim mai profund decat orice altceva pe lumea asta, decat orice durere fie ea de dinti cap sau urechi, si intrece de departe orice alt sentiment cunoscut umanitatii. E o stare pe care o ai in tine fara sa ti-o fi impus sau introdus cineva in educatie. Unii descopera primele trairi de acest gen chiar din frageda copilarie, altii mai tarziu, in adolescenta. Curios e ca orice sursa externa ar fi incercat sa te previna in legatura cu ceea ce vei simti cand te vei indragosti, ai considerat ca a fost fie prea evaziva, fie prea exagerata in legatura cu anumite aspecte ale dragostei. Asta pentru ca fiecare o simtim diferit si tocmai de aceea e atat de intriganta. E ca o amprenta a sufletului pe care toti o descoperim mai devreme sau mai tarziu si ne miram cand vedem ca la altii e diferita. Si tot la fel ca o amprenta nu reusim sa schimbam modul in care ea arata, modul in care ea se manifesta. Chiar acoperita din cauza unor frici personale, modul nostru individual de a iubi nu dispare. Oricate masuri de precautie am aplica peste aceasta amprenta sufleteasca din dorinta de a ne proteja integritatea spirituala si a ne demonstra ca am invatat din greselile trecutului, nu vom reusi sa stergem niciodata modul nostru personal de a iubi. El va ramane, iar efectul secundar al incercarii de a-l face uitat este amaraciunea.
Unii numesc iubirea slabiciune, reactie chimica, drog, senzatia cea mai intensa si scurta deopotriva, boala a tineretii sau chiar mantuirea sufletului. Sa le analizam pe rand.
Slabiciune. E adevarat ca odata ce iti deschizi sufletul pentru cineva esti mai vulnerabil, mai previzibil si poate pasibil la viitoare suferinte. Asta pentru ca esti mai sensibil si reflexele rationalului sunt mai amortite. Dar ceea ce slabeste cu adevarat atunci cand iubesti e acea persoana din tine pe care credeai ca o cunosti si pe care stiai ca o poti controla. Ea slabeste facand loc unei persoane mai implinite, mai calda, mai sigura pe sine si cu o sclipire optica mai luminoasa.
Reactie chimica. Da. Unii au pierdut chiar ani din viata incercand sa demonstreze asta in mod stiintific, prin faptul ca fluctuatia diversilor hormoni in organism se schimba atunci cand ne indragostim. Multe specii din regnul animal manifesta astfel de reactii in perioada lor de imperechere.
Personal cred ca reactia chimica produsa de dragoste e constientizarea faptului ca in iubire chimia nu mai are nici o reactie. Nici o bautura, nici un medicament, nici un drog, nici o mancare oricat ar fi de apetisanta, nici chiar hormonul suprarenalelor, adrenalina, nu mai au efect in fata acestei reactii numita dragoste. Cati dintre noi nu am incercat sa alungam aceasta stare cu unul sau mai multe din exemplele mai sus amintite, si ele nu aveau efectul scontat. In schimb am incercat sa o provocam cu ele, crezand ca bautura ne va face mai curajosi, medicamentele mai fragili, captand astfel atentia, sau chiar am aplicat proverbul "dragostea trece prin stomac", idee universal valabila. Si totusi nu, am invatat din nou pe pielea noastra ca au fost doar amagiri de scurta durata, pentru ca dragostea la origini e ceva pur si doar prin puritate se poate confirma.
Drog. Aici explicatia o rezum la faptul ca odata ce ai gustat din dragoste vei dori permanent sa ai parte de ea, asemeni drogurilor, iar cand te vei decide sa renunti vei vedea schimbarile majore pe care le-a produs in tine.
Senzatie intensa si scurta. Ca o idee preconceputa putem spune ca e superba iubirea dar pacat ca dureaza putin. Asa si e, pentru ca in dragoste intrevin si factori externi, cum ar fi cei cotidieni, si au grija sa ne anunte ca nu pot fi ignorati. Astfel ne multumim cu senzatiile intense de la inceput si continuam sa ne vedem de problemele vietii de zi cu zi, devenind mai retinuti in a ne manifesta dragostea. Asa ajungem sa spunem : ok, stiu cum sta treaba, ii pot face fata , deja stiu cum e. Astfel ajungem sa adaugam trofeul numit dragoste pe peretele maturitatii noastre. Poate ca aceasta reflectie interioara ne face ca pe parcursul vietii sa adaugam mai multe astfel de trofee in palmaresul nostru amoros.
Boala a tineretii. E si asta o varianta, pentru ca la tot ce nu avem antidotul in noi insine tindem sa numim boala. A tineretii pentru ca atunci se manifesta in forma ei cea mai agresiva, mai cronica, spre batranete senzatia fiind mai usor de infruntat, mai acuta.
Mantuire. Aici gandul ne duce la acceptiunea crestina, musulmana, iudaica, religioasa in general. Eu nu as merge pana intr-acolo, limitandu-ma la faptul ca ea desavarseste esenta vietii. Luate deoparte zilele de care ne amintim din viata noastra, vom vedea ca majoritatea celor de care ne amintim au legatura cu ceea ce am iubit, in special pe cei pe care i-am iubit. Cu cat am iubit mai putin cu atat ni se va parea viata noastra mai scurta, si ne vom intreba unde sunt restul zilelor, de ce memoria nu a stocat si restul evenimentelor cum ar fi mersul la scoala, la servici sau chiar viata de zi cu zi, pentru ca si acolo am fost partasi. Insumand momentele de care ne amintim vom avea uimirea sa vedem cat de putin ne amintim ca am trait.
In schimb daca am trai intens dragostea fata de ceea ce ne place si fata de cine ne place, si am da frau liber sufletului, instinctul de conservare din noi s-ar diminua, si memoria noastra ar stange mult mai multe amintiri frmoase. Si viata ar parea astfel mai lunga si mai frumoasa.
Data viitoare cand o sa afirmi ca nu te potriveai cu cineva, ia in calcul si ipoteza ca poate ai asteptat prea mult sa zici asta, si totodata ca poate doar ai asteptat sa se schimbe ceva. Doar pentru ca ai crezut ca ai facut suficient nu inseamna ca ai facut si ceea ce trebuie. Dragostea ta trebuie sa inalte ceea ce iubesti si sa il faca mai bun, ca mai apoi sa te poti bucura de eforturile tale. Si nu uita ca iubirea nu e izvor fara fund, si daca cineva nu apreciaza ceea ce ai tu de oferit, poate ca ar fi mai bine sa il trimiti sa isi caute fericirea in alta parte, pentru ca tot indemnandu-l sa te inteleaga si sa aprecieze ceea ce oferi tu de fapt, sperand ca in final ii va placea, s-ar putea sa ramai cu un izvor de dragoste secat.
